Ultimul

Ultimul cuvant nerostit,
Sortit sa piara...
In,
Ultimul zambet al
Ultimei intalniri in care am daruit
Ultima soapta .
Si ultima noapte de iubire a,
Ultimului dor din ultima viata, trait sub
Ultima umbra a ultimului copac,
In ultimul asfintit ,cel in care
Am crezut ca...
Ultimul ghiocel va vesti
Cea dintai primavara.

Ploile tale

Norii negri din privirea ta isi strivesc
Ploile pe obrajii mei inghetati .
O, ce greu imi apasa ele sufletul,
Si ce usoara e in palma ta
Zapada.

Poezie de Craciun

Bucati de stea din miez de nori
Au coborat in chip de flori
Azi pe pamant si au vestit
Ca s-a nascut cel Mult-iubit

Chiar si padurea se-nchina
Spre locul unde El sedea
Mult-preacurat in ieslea sa.

Si Duhul Sfant Ii trimitea
Mandre cununi din praf de stea
Si-n parul Sau Ii impletea
Magia sa.

Mi-e dor

Mi-e dor de-mbratisarea ta
De mana mea in palma ta.
Mi-e dor sa-mi zici ca ma doresti
Si sa intrebi “Tu ma iubesti?”
Mi-e dor sa tac si sa privesc
Sa te ating si sa rosesc.
Mi-e dor de zilele cu ploi
Mi-e dor de dorul dintre noi.

Balada

Ploicica ploaia mea,
N-ai vazut pe drum cumva,
Langa rau pe vale-n jos
Zambet bland de chiparos.
Ochi de pin in fulgi de nea,
Buze moi de catifea.
Brate lungi de brad frumos
Glas de inger lin , duios,
Ce ma striga neincetat
Si ma cheama pe inserat,
Sa-i dau dulcea mea gurita
Ochi caprui de copilita.
Ce ma cere si ma fura
Sa ma lase nu se-ndura
Ma cuprinde , ma topeste
Trupul lui de dor tanjeste
Ma ridica si ma are ,
Fluturi albi plutesc in zare.
Ochi de dor in ochi ma cata,
Ca sa vada lumea toata-n
Clipa mea si-a lui deodata.
Ploicica ploaie grea,
De-ai sa-l vezi pe drum cumva,
Sa-l opresti din calea sa
Si sa-i spui neaparat
Ca-l astept pe inserat,
La fantana jos colea
Sa-l adap din palma mea ,
Sa-i sterg fruntea de sudoare
Si sa-i dau o sarutare.

As vrea

As vrea sa fiu fir de nisip,
In mana ta sa ma alint.
As vrea sa fiu vantul pribeag,
Prin parul tau sa trec cu drag…
Si ploaia ta as vrea sa fiu,
Sa pot tristetea sa ti o stiu.
As vrea sa-mi fii tu Astrul meu,
Ca dorul sa mi-l stii mereu.
Si gandul meu as vrea sa fii,
Sa poti mereu in vis sa vii.
As vrea sa fim doi fulgi de nea,
Sa ne topim, iubirea mea…
Si sa fugim amestecati,
In lumea mea.

Ce vreme, ce ploaie e-n mine si-afara

Norii isi plang dorurile peste noi azi ,iubite
Lacrimile lor sfasie pamantul,
Inecand vise .
Prizoniere in colivia vietii
Pasarile-si strang libertatea –n aripi si fug
Cerul fulgera amenintator in urma lor
A moarte.
Copacii se tanguiesc si-si plang frunzele rupte
De cantecul prea trist al vantului.
Ce vreme , ce jale e-n mine si-afara…
Iar mie.. mie imi vine in minte un singur vers.. al altcuiva ..
“Vreme trece, vreme vine…”
Numai tu nu vii la mine…
Cineva a Muscat din marul Evei , iubite!

Timp fara tine

Timpul...
Si-a infipt ghearele-n carnea mea
Si ma sfasie.
Picaturi de viata mi se scurg usor pe trup,
In culori sangerii.
Talpile-mi gem sub povara trupului prea greu,
Prea gol...
Sufletul meu m-a inselat iar cu tine
A plecat sa ti colinde palmele-nflorite iubite.
M-a lasat sa ratacesc pe taramuri in care
Sub pasii mei, azi, se nasc flacari.