Jurnal Deschis
luni, 17 decembrie 2012
Scrisoare catre Mos Carrefour
Pe la colturi unii spun
Ca exista Mos Crăciun
Ca de-i scrii are sa vina
Sa-ti aduca-n dar lumina...
Eu i-am spus ca vreau masina...
Ce sa-i faci ...Moșu-i batran
Nu aude tot ce-i spun.
Anu asta scriu scrisoare
Catre marea adunare
De la Carrefour Promenada
Moșule sa nu-ti bagi coada !
Ca batran cum mi te stiu
Am sa-ti cer un mercedes
Si-ai sa-mi pui in cizma-un dres.
Cum ziceam...despre scrisoare
As putea cu voce tare
Sa cer PRIMA-n sac mai MARE...
Dar n-as vrea sa stric traditii
N-am in ganduri alte-ambitii
Nici nu cer pe-ascuns POZITII.
Asa c-am sa scriu-n scrisoare
Despre prima mea cea MARE.
Sa nu-auda Moș- saracu`
Sa mi-aduca-n dar doar ...SACU`.
miercuri, 21 noiembrie 2012
Povestea bradutului de Craciun
A
fost odata ca niciodata in tinuturile indepartate ale Romaniei ,undeva in
mijlocul padurii unde piciorul de om nu prea se incumeta sa paseasca , un pui
de brad si familia sa.Crescut de cand se stia printre ai sai bradutul sub
ocrotirea si povetele parintilor, a tinut piept vantului si ploii rece
,vreme de trei anisori .
Era o zi obisnuita de iarna cand pamantul
,imbracat in vesminte albe tremura sub caldura soarelui abia rasarit .Vantul
aducea dinspre locul despre care auzise din povestile bunicilor ca se afla
un sat, norisori de fum rataciti ce-l duceau cu gandul la pasarile
ce-i impodobeau mai ieri crengile tinere si care plecasera prea devreme si fara
macar sa-si ia ramas bun de la el.
-Oare
se vor mai intoarce?se intreba el.
Acest
gand ii zburli umpic frunzele si probabil avea sa-i dea de furca toata ziua
daca dinspre casa padurarului ,singura pe care o putea zari undeva in vale,nu
se auzeau niste zgomote ciudate ,ascutite si calde ce semanau umpic cu
ciripitul dragelor sale prietene Pe masura ce se apropiau de el sunetele
erau mai intense.Dintr-o data dintr-un luminis au aparut doua mogaldete mici si
saltarete ce se agitau tinandu-se de maini si invartindu-se in jurul lui .
-Tati
,Tati...putem sa-l luam pe acesta? intreba creatura mica cu parul lung si blond
ca papadia.
Prin
spatele bradutului aparu un om inalt ,robust,imbracat in verde ce tragea dupa
el o traznaie din lemn ce aluneca usor ,lasand in urma sa urme fine pe
zapada alba.
Acesta a clatinat din cap
si a scos din tolba ce o purta prinsa pe spate un fierastrau vechi cu maner de
lemn vopsit in negru.
Bradutul
ametit de agitatia din jurul sau a inceput sa-si agite crengile in sus si-n jos
,ajutat de vant incercand sa alunge cumva strainii ce sosira nepoftiti si
preluara cumva controlul asupra tot ceea ce el numea “acasa” .Vocea tremurata a
mamei sale se auzi cald imbarbatandu-l si
atingandu-i usor crestetul capului :
-Ai
fost ales!A sosit clipa despre care ai auzit atatea.
Dintr-o
data a simtit cum trupul I se ridica in aer usor pentru ca apoi sa se lase
placut in jos pana la pamant .In cateva clipe a inceput sa pluteasca prin
zapada indepartandu-se incet de ai sai.
-Ai
fost ales !Ai fost ales...se auzea soptind ca un ecou padurea.
Pentru
un moment a crezut ca viseaza .Vocile celor dragi s-au pierdut incet
incet sub zgomotul saniutei ce fugea la vale.Si-a inchis ochii, strigand si
apucandu-se cu disperare de orice piatra sau trunchi ii ieseau in cale.A simtit
cum trupul I se ridica invaluit de-o caldura neobisnuita ,cum crengile ii sunt
asezate cu grija ,una cate una si scuturate de zapada.Cateva minute mai tarziu
s-a lasat liniste iar bradutul a deschis ochii si a vazut de jur-imprejurul
sau animalute ciudat de mici cu ochi fixi si sticlosi ,asezate pe un pat
mare si inalt din lemn alb iar in spatele sau o soba bruna si lata ce lasa sa se vada in ea
niste vreascuri uscate ce trosneau placut intr-un joc de culori vii. Micutul a
simtit cum picioarele sale erau adunate intr-o prinsoare argintie ceea ce-l
impiedica sa fuga .Pentru un moment usa s-a deschis brusc iar bradutul avu impresia ca aude un
glas atunci cand ea s-a trantit galagios de toc..Intinzandu-se spre ea pentru
a auzi mai bine a putut vedea cristale de fulgi albi, lipiti de geam ce inramau
frumos un chip verde impodobit cu fel de fel de minunatii ce sclipeau vesele in
lumina sobei,ca in povestile bunicii.Era el,unicul ,frumosul si mai verdele
dintre toti brazii,bradul de Craciun.
vineri, 3 august 2012
Ma gandesc ca ...
De multe ori...
Am tipat si-am sarit in sus de fericire.Am zambit si atunci
cand inima-mi plangea
Am plans ascultand muzica si privind fotografii.Am dat telefoane doar pentru a asculta o voce.
Am plans ascultand muzica si privind fotografii.Am dat telefoane doar pentru a asculta o voce.
Am fost deceptionata
de persoane care credeam ca nu vor face asta niciodata. Am iertat .
M-am simtit singura
intre o mie de persoane doar pentru ca lipsea una singura. Am incercat sa uit chiar si atunci cand stiam ca mi-e
imposibil s-o fac.
Am asteptat.Asteptarea
e mai usoara cand ti-o promite cineva.
Am crezut .Am sperat.
Uneori...
M-am indragostit
de un suras. Am furat sarutari.Am confundat sentimente.
Si daca de fiecare data ultima iubire ni se pare cea adevarata atunci ...unde se duc iubirile cand mor ?
joi, 8 martie 2012
joi, 12 ianuarie 2012
Cine moare?
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...
de Pablo Neruda .
joi, 15 decembrie 2011
Scrisoare catre al meu Prieten
Nu prea stiu de ce te caut si de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie careia sa-i incredintez micile mele secrete. Poate ca-mi scriu chiar mie.Realizez ca suntem prieteni de doar cateva saptamani.Nu ma cunosti,nu te cunosc .Nici macar nu stiu cum arati prea bine.Probabil ai trece lejer pe langa mine fara sa te recunosc.Stiu sigur insa ca as tresari la auzul vocii tale.
Ne salutam tacut in fiecare dimineata imbratisand o fereastra deschisa timid ,spre acelasi cer.Tu acolo,eu aici.Pornim apoi impreuna la drum, de mana ,ca doi vechi prieteni .Privesc prin ochii tai peisaje colorate in nuante vii , nestiute mie si zambesc atat de des incat am uitat cum e sa fii trista. Felul in care ma citesti , ma cauti si ma aprobi ma face sa ma simt ciudat sa scriu ca nu ma cunosti.
Ce e mai real? prezenta fizica a prietenei care imi este alaturi de ani de zile dar ma asculta absenta,la un pahar de ceai , nestiind nici macar care sunt melodiile sufletului meu....sau Necunoscutul ce isi aseaza zi de zi sufletul in palma mea si se gandeste la mine atunci cand ploua?
marți, 29 noiembrie 2011
El:cine esti?
Nimeni.N-am farmecul tau.Nici inteligenta .N-am ochii albastri ,nici macar verzi .N-am picioare lungi ,nici buze senzuale.
Ieri, am fost o zi de Mai.
Azi ,sunt doar o pereche de maini indragostite de-o pereche de brate ,vreo zece degete,un zambet,o privire si niste ganduri neuniforme.
Maine,vorba ta “de multe ori nici nu mai conteaza” .
Ieri, am fost o zi de Mai.
Azi ,sunt doar o pereche de maini indragostite de-o pereche de brate ,vreo zece degete,un zambet,o privire si niste ganduri neuniforme.
Maine,vorba ta “de multe ori nici nu mai conteaza” .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)