miercuri, 21 noiembrie 2012

Povestea bradutului de Craciun







A fost odata ca niciodata in tinuturile indepartate ale Romaniei ,undeva in mijlocul padurii unde piciorul de om nu prea se incumeta sa paseasca , un pui de brad si familia sa.Crescut de cand se stia printre ai sai bradutul sub ocrotirea si povetele parintilor, a tinut piept vantului  si ploii rece ,vreme de trei anisori .
          Era o zi obisnuita de iarna cand pamantul ,imbracat in vesminte albe tremura sub caldura soarelui abia rasarit .Vantul aducea dinspre locul despre care auzise din povestile bunicilor ca se afla un  sat, norisori de fum rataciti  ce-l duceau cu gandul la pasarile ce-i impodobeau mai ieri crengile tinere si care plecasera prea devreme si fara macar sa-si ia ramas bun de la el.
-Oare se vor mai intoarce?se intreba el.
Acest gand ii zburli umpic frunzele si probabil avea sa-i dea de furca toata ziua daca dinspre casa padurarului ,singura pe care o putea zari undeva in vale,nu se auzeau niste zgomote ciudate ,ascutite si calde ce semanau umpic cu ciripitul dragelor sale prietene  Pe masura ce se apropiau de el sunetele erau mai intense.Dintr-o data dintr-un luminis au aparut doua mogaldete mici si saltarete ce se agitau tinandu-se de maini si invartindu-se in jurul lui .
-Tati ,Tati...putem sa-l luam pe acesta? intreba creatura mica cu parul lung si blond ca papadia.
Prin spatele bradutului aparu un om inalt ,robust,imbracat in verde ce tragea dupa el o traznaie din lemn ce aluneca usor ,lasand in urma sa urme  fine pe zapada alba.
Acesta a clatinat din cap si a scos din tolba ce o purta prinsa pe spate un fierastrau vechi cu maner de lemn vopsit in negru.
Bradutul ametit de agitatia din jurul sau a inceput sa-si agite crengile in sus si-n jos ,ajutat de vant incercand sa alunge cumva strainii ce sosira nepoftiti si preluara cumva controlul asupra tot ceea ce el numea “acasa” .Vocea tremurata a mamei sale se auzi  cald imbarbatandu-l si atingandu-i usor crestetul capului :
-Ai fost ales!A sosit clipa despre care ai auzit atatea.
Dintr-o data a simtit cum trupul I se ridica in aer usor pentru ca apoi sa se lase placut in jos pana la pamant .In cateva clipe a inceput sa pluteasca prin zapada indepartandu-se incet de ai sai.
-Ai fost ales !Ai fost ales...se auzea soptind ca un ecou padurea.
Pentru un moment a crezut ca viseaza .Vocile celor dragi s-au pierdut  incet incet sub zgomotul saniutei ce fugea la vale.Si-a inchis ochii, strigand si apucandu-se cu disperare de orice piatra sau trunchi ii ieseau in cale.A simtit cum trupul I se ridica invaluit de-o caldura neobisnuita ,cum crengile ii sunt asezate cu grija ,una cate una si scuturate de zapada.Cateva minute mai tarziu s-a lasat liniste iar bradutul a deschis ochii si a vazut de jur-imprejurul sau  animalute ciudat de mici cu ochi fixi si sticlosi ,asezate pe un pat mare si inalt din lemn alb  iar in spatele sau  o soba bruna si lata ce lasa sa se vada in ea niste vreascuri uscate ce trosneau placut intr-un joc de culori vii. Micutul a simtit cum picioarele sale erau adunate intr-o prinsoare argintie ceea ce-l impiedica sa fuga .Pentru un moment usa s-a deschis  brusc  iar bradutul avu impresia ca aude un glas  atunci cand ea s-a trantit galagios de toc..Intinzandu-se spre ea pentru a auzi mai bine a putut vedea cristale de fulgi albi, lipiti de geam ce inramau frumos un chip verde impodobit cu fel de fel de minunatii ce sclipeau vesele in lumina sobei,ca in povestile bunicii.Era el,unicul ,frumosul si mai verdele  dintre toti brazii,bradul de Craciun.