A
fost odata ca niciodata in tinuturile indepartate ale Romaniei ,undeva in
mijlocul padurii unde piciorul de om nu prea se incumeta sa paseasca , un pui
de brad si familia sa.Crescut de cand se stia printre ai sai bradutul sub
ocrotirea si povetele parintilor, a tinut piept vantului si ploii rece
,vreme de trei anisori .
Era o zi obisnuita de iarna cand pamantul
,imbracat in vesminte albe tremura sub caldura soarelui abia rasarit .Vantul
aducea dinspre locul despre care auzise din povestile bunicilor ca se afla
un sat, norisori de fum rataciti ce-l duceau cu gandul la pasarile
ce-i impodobeau mai ieri crengile tinere si care plecasera prea devreme si fara
macar sa-si ia ramas bun de la el.
-Oare
se vor mai intoarce?se intreba el.
Acest
gand ii zburli umpic frunzele si probabil avea sa-i dea de furca toata ziua
daca dinspre casa padurarului ,singura pe care o putea zari undeva in vale,nu
se auzeau niste zgomote ciudate ,ascutite si calde ce semanau umpic cu
ciripitul dragelor sale prietene Pe masura ce se apropiau de el sunetele
erau mai intense.Dintr-o data dintr-un luminis au aparut doua mogaldete mici si
saltarete ce se agitau tinandu-se de maini si invartindu-se in jurul lui .
-Tati
,Tati...putem sa-l luam pe acesta? intreba creatura mica cu parul lung si blond
ca papadia.
Prin
spatele bradutului aparu un om inalt ,robust,imbracat in verde ce tragea dupa
el o traznaie din lemn ce aluneca usor ,lasand in urma sa urme fine pe
zapada alba.
Acesta a clatinat din cap
si a scos din tolba ce o purta prinsa pe spate un fierastrau vechi cu maner de
lemn vopsit in negru.
Bradutul
ametit de agitatia din jurul sau a inceput sa-si agite crengile in sus si-n jos
,ajutat de vant incercand sa alunge cumva strainii ce sosira nepoftiti si
preluara cumva controlul asupra tot ceea ce el numea “acasa” .Vocea tremurata a
mamei sale se auzi cald imbarbatandu-l si
atingandu-i usor crestetul capului :
-Ai
fost ales!A sosit clipa despre care ai auzit atatea.
Dintr-o
data a simtit cum trupul I se ridica in aer usor pentru ca apoi sa se lase
placut in jos pana la pamant .In cateva clipe a inceput sa pluteasca prin
zapada indepartandu-se incet de ai sai.
-Ai
fost ales !Ai fost ales...se auzea soptind ca un ecou padurea.
Pentru
un moment a crezut ca viseaza .Vocile celor dragi s-au pierdut incet
incet sub zgomotul saniutei ce fugea la vale.Si-a inchis ochii, strigand si
apucandu-se cu disperare de orice piatra sau trunchi ii ieseau in cale.A simtit
cum trupul I se ridica invaluit de-o caldura neobisnuita ,cum crengile ii sunt
asezate cu grija ,una cate una si scuturate de zapada.Cateva minute mai tarziu
s-a lasat liniste iar bradutul a deschis ochii si a vazut de jur-imprejurul
sau animalute ciudat de mici cu ochi fixi si sticlosi ,asezate pe un pat
mare si inalt din lemn alb iar in spatele sau o soba bruna si lata ce lasa sa se vada in ea
niste vreascuri uscate ce trosneau placut intr-un joc de culori vii. Micutul a
simtit cum picioarele sale erau adunate intr-o prinsoare argintie ceea ce-l
impiedica sa fuga .Pentru un moment usa s-a deschis brusc iar bradutul avu impresia ca aude un
glas atunci cand ea s-a trantit galagios de toc..Intinzandu-se spre ea pentru
a auzi mai bine a putut vedea cristale de fulgi albi, lipiti de geam ce inramau
frumos un chip verde impodobit cu fel de fel de minunatii ce sclipeau vesele in
lumina sobei,ca in povestile bunicii.Era el,unicul ,frumosul si mai verdele
dintre toti brazii,bradul de Craciun.