Scrisoare catre al meu Prieten

Nu prea stiu de ce te caut si de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie careia sa-i incredintez micile mele secrete. Poate ca-mi scriu chiar mie.Realizez ca suntem prieteni de doar cateva saptamani.Nu ma cunosti,nu te cunosc .Nici macar nu stiu cum arati prea bine.Probabil ai trece lejer pe langa mine fara sa te recunosc.Stiu sigur insa ca as tresari la auzul vocii tale.

Ne salutam tacut in fiecare dimineata imbratisand o fereastra deschisa timid ,spre acelasi cer.Tu acolo,eu aici.Pornim  apoi impreuna la drum, de mana ,ca doi vechi prieteni .Privesc prin ochii tai peisaje colorate in nuante vii ,  nestiute mie si zambesc atat de des incat am uitat cum e sa fii trista. Felul in care ma citesti ,  ma cauti si ma aprobi ma face sa ma simt ciudat sa scriu ca nu ma cunosti.

Ce e mai real? prezenta fizica a prietenei care imi este alaturi de ani de zile dar ma asculta absenta,la un pahar de ceai , nestiind nici macar care sunt melodiile sufletului meu....sau Necunoscutul ce isi aseaza zi de zi  sufletul in palma mea si se gandeste la mine atunci cand ploua?

El:cine esti?

Nimeni.N-am farmecul tau.Nici inteligenta .N-am ochii albastri ,nici macar verzi .N-am picioare lungi ,nici buze senzuale.
Ieri, am fost o  zi de Mai.
Azi ,sunt doar o pereche de maini indragostite de-o pereche de brate ,vreo zece degete,un zambet,o privire si niste ganduri neuniforme. 
Maine,vorba ta “de multe ori nici nu mai conteaza” .

Iarna

E zapada-n jur cat vezi

Noi vesminte pomii-mbraca

Ingropate sub ometi

Casele viseaza, parca.

Vantul sufla-n stresini cantul

Doamnei iarna ce-a sa vie

Aducand cu dansa albul

In calesti de vijelie.

Cerul argintiu isi cerne,

Peste vai si peste dealuri

Miezul  in stelute care ,

Trec plutind imbratisate,

Si se sting de drag ,la geamuri.

Someone like you .

Cum reactioneaza femeile cand sunt prinse in pat cu altul?

 

Nemtoaica: "Dragule ai spus ca vii la 5 iar acum este 5 fara 10! "
Frantuzoaica: " Mon cherie bine ai venit acum putem continua in trei"
Romanca: " Auzi Ioane, tu crezi ce vezi sau ce-ti spun eu?"

M-am nascut prea tarziu

Sunt un copil ratacit printre firele vietii.Nu-mi gasesc nici locul nici timpul.Traiesc culegand vise inaltate in ceruri de frica uitarii.Nu caut nimic .Doar constat amar ca mi-am gasit jumatatea si am pierdut-o .

Noi,goi

Trecem tacuti prin viata prea singuri prea stingheri
privim mereu in urma tanjind prizonieri
cladind din ochi mansarde cu asteptari in doi
scaldand mereu privirea in reci,albastre ploi .

Pierduti pe alte drumuri cu suflete-n uitari
ingenunchiati de grija ,ucisi de nepasari
purtam murdari pacatul cu  iz de  lumanari
privind inspre lumina catand spre cer iertari.

Ne plangem existenta prea lasi , prea seci, prea goi
e poate mult mai simplu sa spui ca ai nevoi
si sa intinzi doar mana sa stai si sa astepti
ca poate-o sa se-astearna in palma-ti noua vieti.

Scrisoare catre tine

   
   Cum se scriu sentimentele atunci cand simti ca ti se amesteca gandurile? Privesc neputincioasa  cum imi devii strain pe zi ce trece. Si uiti .Si tac.Si nu stiu daca mai stii sa-mi citesti tacerile .Si ce-as putea sa-ti spun acum ca sa-ti arat ca eu nu m-am schimbat si ca  inca adorm  gandind la ziua in care voi putea sa-ti sarut palma  si sa-ti spun: 
"E dimineata noastra Iubite!
Sa ne adunam primavara in maini si sa fugim !Sa fugim dincolo de nori!
Acolo unde vantul leagana crengile iubirii noastre,vesnic verzi.
Sa ne dezmierdam iubirea-ntre brate si sa plutim,
in verdele ochilor tai mereu limpezi.
Sa cantam vise in care soaptele mele ti se daruie,
vise in care trecutul se topeste in urma noastra, vise in care boabele de roua de pe fruntea ta imi potolesc setea...
Setea de tine..
vise in care te doresc... si te am."

"Numaratoare inversa "

ZECE * pacate

NOUA *ceruri

OPT *sunete

SAPTE*  zile

SASE *ganduri

CINCI* degete la o mana

PATRU* Apostoli

TREI *ceasuri rele

DOUA *maini 
UN* singur suflet pereche

         

"Cele uitate se isca iarasi cand infloresc ciresii"

    Frunzaresc vechile mesaje primite de la tine Altadata imi scriai mult .Acum timpul te fura ,minutele ti-s prea putine ,socotelile nu mai sunt aceleasi.Un singur lucru as vrea sa-ti amintesti. Undeva, departe, la o fereastra  un suflet asteapta an de an sa-ti infloreasca ciresii.

Fara cuvinte.

Gand de noapte

Marchez in gand primii pasi ,incercand sa calc mereu pe acelasi urme .
Timpul imi roade imaginatia .Prea putine ganduri mai ma duc la tine .
Sting lumina si-ncep sa bajbai pe intuneric .Peretii presarati de lumini,imi par pictati.
Undeva intr-un colt doua umbre tac imbratisate .
Gandu-mi zboara la eternul doi, pe-o faleza -n lumini colorate sub o salcie plangatoare,perechi de buze ce se-mpreuneaza-nfiorate intr-un dans al iubirii .Nimic in jur.Doi ochi, cu sclipiri de verde curat ma cer .Mainile-i-mi soptesc apasat  versuri dragi mie.Graiul lor nu e pe intelesul lumii.
Ma gandesc ca de-am fi avut aripi ,am fi zburat!
Si ma veselesc la gandul zborului din visele copilariei mele si ma gandesc la" Zburatorul" lui Eminescu si iar la Astrul meu .Si ma-ntristez de trecerea timpului .Si chiar nu stiu cand am uitat sa zbor.
Aprind lumina.
Umbrele dispar intotdeauna odata cu rasaritul soarelui dar gandul intunecat al uitarii e inca acolo,pe el doar lumina prezentului il poate stinge.

De ce?

De ce oare zilele se scurg…

De ce viata-mi pare un etern  amurg

De ce pruncii nu mai cred in zine

De ce nu mai cred in rugaciune
De ce nu mai vad tineri zimbind

De ce vad batrinii azi cersind

De ce oare oamenii isi vand

Suflete pe-un petic de pamant

Semn de intrebare la sfarsit de gind

ROMÂNIA, ULTIMUL BAL

ROMÂNIA, ULTIMUL BAL
                                     de Adrian Paunescu

În loc să fim o ţară numai fraţi,
Simţim, în noua epocă barbară,
C-am fost, în viaţa noastră, blestemaţi
S-ajungem chiriaşi la noi în ţară.

Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.

Trăim acelaşi tragic simţământ,
Sub politicieni şi sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Şi suntem de prisos şi nerentabili.

Umili, ne cerem scuze de la toţi,
Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,
Şi ne conduc nişte fanarioţi,
Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.

Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
De zici că eşti din neam ce nu se lasă,
Când am ajuns în ţara noastră slugi
Şi suntem cerşetori la noi acasă?

Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,
Dispuşi să emigreze se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.

Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim şi limba noastră-n altă limbă.

Şi-acum se-aude clopotul fatal,
Vin vremuri de urgie şi de grindeni
Şi este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.

Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o,
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!

                                        

Lumina

        Trec  mereu  grabita, incruntata, cu trupul ascuns in vesminte cenusii .Zimbetu-mi moare intotdeauna  inainte de rasaritul soarelui.Vedenii ma ispitesc mereu sa-ntorc capul .Tresar mult.Gindurile–mi  rodesc  iluzii verzi ce-mi  risipesc belsugu-n inchipuiri calde.Nu mi-e teama ca voi seca intr-o zi si voi cersi de la altii.Inauntrul sufletului meu cineva a adus lumina.

Prea devreme

Si doruri zac nestinse,
In paru` ce-ti  albise

de inca prea devreme.

Da... parul iti albise
De teama de a pierde

De timpul ce nu crede

De  nostalgii pastrate

in chip sculptat de vreme.

De vise dragi uitate

de inca prea devreme.

La multi ani doamnelor si domnisoarelor!

        Ziua de 8 martie, motiv de bucurie pentru doamne si domnisoare. Se daruiesc flori, se fac cadouri, se venereaza femeia. Putini stiu ca ziua internationala a femeii marcheaza, de fapt, o comemorare. In urma cu 100 de ani, intr-un incediu dintr-o fabrica din New York, si-au pierdut viata numeroase muncitoare. Angajatele fabricii americane de textile au declansat un protest fata de conditiile de munca, iar initiativa lor a fost punctul de plecare pentru fixarea datei de 8 martie ca fiind "Ziua Internatinala a Femeii".

    In anul 1910, la Internationala Socialista din Copenhaga, s-a hotarat ca o zi pe an sa fie consacrata sarbatoririi pe plan international a femeii muncitoare, iar in anul 1977, Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite a decis ca aceasta zi sa fie 8 martie.

    In tarile Europei Occidentale, aceasta zi este asociata cu lupta femeii moderne pentru emancipare, transmit agentiile internationale de presa. In Italia, de exemplu, de 8 martie sunt organizate reuniuni - nu lipsite de teme si polemici politice, cu accent pe afirmarea drepturilor femeilor, a sigurantei acestora la locul de munca, a sanatatii, transmite agentia ANSA.

   In tarile baltice, pe 8 martie se pune mai mult accent pe Ziua Mamei. Copii daruiesc mici cadouri si flori mamelor. Tot in aceasta zi, barbatii ofera flori femeilor care le sunt aproape, in semn de multumire, respect si iubire.

Sa nu uitam de Martisor !

        La inceput a fost un banut. Apoi o ghinda, un nasture, un lemn usor mestesugit ori o moneda gaurita de care se legau doua fire impletite - una alba si alta neagra. In timp, rosul a luat locul negrului. Iar de la moneda s-a ajuns la forme diferite, ciudate ori haioase. Chiar si alte cadouri sunt acum legate cu snurul de martisor.
       Martisoarele se daruiau, se primeau si se purtau pana cand se zarea primul arbust inflorit. Atunci se prindea martisorul pe o ramurica inflorita ori pe un trandafir. Altii purtau martisorul pana ce soseau berzele, cand il aruncau dupa ele, spunand: “Na-ti negretele si da-mi albetele!”. In unele zone se purta pana la Florii, in altele pana de Sfantul Gheorghe sau pana la Armindeni, de 1 mai. De fapt, se poarta pana cand intreaga natura se revigoreaza, pana dam jos hainele groase.
Cu moneda de la martisor se cumpara vin rosu, care se bea pe iarba, de Armindeni, ca oamenii sa fie sanatosi peste an.

       Daruim martisoare pentru a arata ca ne pasa de cei din jur, pentru a arata ca tinem la cineva, ca iubim. Ne-am obisnuit insa ca barbatii sa daruiasca femeilor, iar copiii - celor mai in virsta. Doar in unele zone din Moldova - in nord - fetele daruiesc baietilor, urmind ca ele sa primeasca daruri de 8 Martie. Insa, indiferent cine da si cine primeste, un lucru este cert: inceputul primaverii este si va ramine un prilej de a darui, de a arata celor din jur ca ne pasa de ei.

Sa nu uitam de Dragobete !

Este ziua lui Dragobete, numit si Navalnicul sau Logodnicul Pasarilor, fecior chipes si puternic, ce ne aduce iubirea in casa si in suflet.
Legenda povesteste despre Dragobete ca fiind un personaj mitologic, similar lui Eros, al vechilor greci, si lui Cupidon, al romanilor, ce oficia in cer, la inceputul fiecarei primaveri, nunta tuturor animalelor, traditie ce s-a extins treptat pana in randul oamenilor si a da nastere unor obiceiuri specifice romanilor din sudul si nordul Dunarii.

In mediul rural, in special, traditia straveche, riturile vechilor traci raman inca vii. Romanul de aici isi mai aduce inca aminte de obiceiul de demult al fetelor si baietilor, care, in ziua lui Dragobete, se primeneau in haine curate de sarbatoare si porneau cu voie buna inspre padure, pentru a culege ghiocei, viorele, tamaioasa, pe care le asezau la icoane si le foloseau la diverse farmece de dragoste. Inspre ora pranzului, fetele porneau in goana inspre sat, fuga fiecareia atragand dupa sine cate un baiat, si nu unul oarecare, ci acela care le indragea. De isi prindea aleasa, acesta ii fura o sarutare in vazul lumii, sarutare ce simboliza legamantul lor de dragoste pe intregul an de zile. . Un alt obicei al fetelor era de a strange omatul netopit, apa de ploaie sau de izvor, pe care o considerau ca avand efecte magice asupra lor atunci cand o foloseau, intrucat deveneau mai frumoase si mai dragastoase.

Flacaii stransi in cete sau multimile de fete obisnuiau ca, in ziua de Dragobete, sa isi cresteze bratul in forma de cruce, dupa care isi suprapuneau taieturile, devenind astfel frati, respectiv surori de cruce.
Traditia mai spune ca, in aceasta zi, cand biserica crestina sarbatoreste Aflarea Capului Sfantului Ioan, oamenii isi intrerupeau toate muncile, curatandu-si si aranjandu-si insa casa, pentru a-l intampina sum se cuvine pe zeul iubirii, care nu venea singur, ci insotit de asa-numitele zane Dragostele, ce le sopteau vorbe de amor indragostitilor.
Fiecare avea grija ca aceasta zi sa nu ii prinda fara pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rau, prevestitor de singuratate pe intreg parcursul anului, pana la urmatoarea zi de Dragobete.

Prilej de bucurie si bunastare, Dragobetele reprezinta una dintre cele mai frumoase obiceiuri stravechi ale poporului roman. Pacat insa ca foarte multi i-au uitat semnificatia si au substituit-o cu sarbatoarea vecinilor nostri occidentali, aceea a Sf-ului Valentin, ce nu are nici o inrudire cu mitologia populara romana. Insa romanii care cunosc legenda lui Dragobete o celebreaza pe 24 februarie a fiecarei primaveri.Love is all @ !

Gand pentru tine

De noaptea-ti impleteste
Din  chin si suferinte
Cununa-nsangerata
Nascuta din dorinte
Aduna-n gand iubirea
Cu teama si suspine
Cu sarutari furate
Si ganduri de mai bine.
Inchide-ti ochii mintii-n
Odihna cea curata
In povestiri cu zane
Si printi ce-au fost odata

De n-ai sa ai izbanda
Din asta suferinta
Si rau-o sa-ti ucida
Din suflet chiar credinta
Intinde-mi pentru-o clipa
In pumni  a ta pieire
Si o sa-mi fie suflul
Izvor de apa vie

Un simplu gand

Tarziu, in noptile prea lungi,
In vis ai vrea sa poti sa fugi,
Cu mintea, inima iti frangi,
Si-incepi sa plangi.

Si te codesti sa spui cuiva,
De dorul ce i l-ai purta,
Si te framanti si il iubesti ,
Cu inima.

De ce taci ?

-De ce taci?De ce taci ?
-Zi-mi orice ,de dor, de jale!
-De ce taci?De ce taci?
 -N-ai raspuns la intrebare?
-De ce taci ...De ce taci...
-Poate vrei sa-mi ceri uitare,
Striga el cu disperare
Amutind in asteptare.
-N-am uitat!N-am uitat!
Au strigat intr-o suflare,
Cojile de portocale
Miezului cerand iertare.
Şttttttttt!E vremea de-mpacare.

Azi,NU!

Azi n-am sa-ti spun ca te iubesc ,
Ca dupa chipul tau tanjesc,
Azi n-am sa spun cat mi-e de dor,
N-am sa-ti zic vorbe de amor.
Si de-am sa fiu o pacoste,
E din  exces de ... dragoste.

Taina

Crudul gand al judecatii,
A tacut sub vraja noptii.
Mii de soapte adormite,
Stau ascunse-n colt de minte.
Rasarind din putregaiuri,
Taina gandurilor mele,
Blanzi comori de verde ascunde,
Din priviri de dor,in stele.

Cine esti cine sunt...

Un popas

De esti decis sa pleci acum,
Nu pierde frimituri pe drum.
Nu vreau s-adun ce-a mai ramas
Dintr-o iubire si-un popas.

Si nu uita sa-ti iei 'napoi,
Si visele de noi in doi,
Si gandurile de apoi,
Ce-mi stinge zambetul in ploi.

Si ..?Ai plecat?Nici bun ramas…
Ce-nseamna –n viata un popas…
Doar vii si pleci …si cu ce rost?
Sa spui adio la un …prost.

Duminca -rece

Cat as vrea sa pot sa zbor
Sa te-ajung , sa te-nconjor
Sa ma joc in parul tau
Sa te mangaii si sa mor...

Dor de dor

Dor de dor,dor de dor
Visul meu calator…
Vorbe-n gand
Iar se pierd
Soapte-n vant.
Pe-un obraz lacrimand
Un cuvant a ramas iar tacand .
Dor de dor ,dor de dor
De ce esti trecator?

La ce bun ?

Azi, si copacii ieri verzui
Isi leapada cununa.
De iarna ce i-a semanat,
In suflet matraguna.

De nopti de dor,
Si chin nespus ,
Se innegresc si norii.
Sub ochii mei cad azi rapusi,
Infrigurati si zorii.

Si la ce bun o noua zi
De ger si ceata-ntruna.
Cand de pamant s-au saturat
Si soarele si luna...