"Cele uitate se isca iarasi cand infloresc ciresii"

    Frunzaresc vechile mesaje primite de la tine Altadata imi scriai mult .Acum timpul te fura ,minutele ti-s prea putine ,socotelile nu mai sunt aceleasi.Un singur lucru as vrea sa-ti amintesti. Undeva, departe, la o fereastra  un suflet asteapta an de an sa-ti infloreasca ciresii.

Fara cuvinte.

Gand de noapte

Marchez in gand primii pasi ,incercand sa calc mereu pe acelasi urme .
Timpul imi roade imaginatia .Prea putine ganduri mai ma duc la tine .
Sting lumina si-ncep sa bajbai pe intuneric .Peretii presarati de lumini,imi par pictati.
Undeva intr-un colt doua umbre tac imbratisate .
Gandu-mi zboara la eternul doi, pe-o faleza -n lumini colorate sub o salcie plangatoare,perechi de buze ce se-mpreuneaza-nfiorate intr-un dans al iubirii .Nimic in jur.Doi ochi, cu sclipiri de verde curat ma cer .Mainile-i-mi soptesc apasat  versuri dragi mie.Graiul lor nu e pe intelesul lumii.
Ma gandesc ca de-am fi avut aripi ,am fi zburat!
Si ma veselesc la gandul zborului din visele copilariei mele si ma gandesc la" Zburatorul" lui Eminescu si iar la Astrul meu .Si ma-ntristez de trecerea timpului .Si chiar nu stiu cand am uitat sa zbor.
Aprind lumina.
Umbrele dispar intotdeauna odata cu rasaritul soarelui dar gandul intunecat al uitarii e inca acolo,pe el doar lumina prezentului il poate stinge.