Noi,goi

Trecem tacuti prin viata prea singuri prea stingheri
privim mereu in urma tanjind prizonieri
cladind din ochi mansarde cu asteptari in doi
scaldand mereu privirea in reci,albastre ploi .

Pierduti pe alte drumuri cu suflete-n uitari
ingenunchiati de grija ,ucisi de nepasari
purtam murdari pacatul cu  iz de  lumanari
privind inspre lumina catand spre cer iertari.

Ne plangem existenta prea lasi , prea seci, prea goi
e poate mult mai simplu sa spui ca ai nevoi
si sa intinzi doar mana sa stai si sa astepti
ca poate-o sa se-astearna in palma-ti noua vieti.

Scrisoare catre tine

   
   Cum se scriu sentimentele atunci cand simti ca ti se amesteca gandurile? Privesc neputincioasa  cum imi devii strain pe zi ce trece. Si uiti .Si tac.Si nu stiu daca mai stii sa-mi citesti tacerile .Si ce-as putea sa-ti spun acum ca sa-ti arat ca eu nu m-am schimbat si ca  inca adorm  gandind la ziua in care voi putea sa-ti sarut palma  si sa-ti spun: 
"E dimineata noastra Iubite!
Sa ne adunam primavara in maini si sa fugim !Sa fugim dincolo de nori!
Acolo unde vantul leagana crengile iubirii noastre,vesnic verzi.
Sa ne dezmierdam iubirea-ntre brate si sa plutim,
in verdele ochilor tai mereu limpezi.
Sa cantam vise in care soaptele mele ti se daruie,
vise in care trecutul se topeste in urma noastra, vise in care boabele de roua de pe fruntea ta imi potolesc setea...
Setea de tine..
vise in care te doresc... si te am."

"Numaratoare inversa "

ZECE * pacate

NOUA *ceruri

OPT *sunete

SAPTE*  zile

SASE *ganduri

CINCI* degete la o mana

PATRU* Apostoli

TREI *ceasuri rele

DOUA *maini 
UN* singur suflet pereche

         

"Cele uitate se isca iarasi cand infloresc ciresii"

    Frunzaresc vechile mesaje primite de la tine Altadata imi scriai mult .Acum timpul te fura ,minutele ti-s prea putine ,socotelile nu mai sunt aceleasi.Un singur lucru as vrea sa-ti amintesti. Undeva, departe, la o fereastra  un suflet asteapta an de an sa-ti infloreasca ciresii.

Fara cuvinte.

Gand de noapte

Marchez in gand primii pasi ,incercand sa calc mereu pe acelasi urme .
Timpul imi roade imaginatia .Prea putine ganduri mai ma duc la tine .
Sting lumina si-ncep sa bajbai pe intuneric .Peretii presarati de lumini,imi par pictati.
Undeva intr-un colt doua umbre tac imbratisate .
Gandu-mi zboara la eternul doi, pe-o faleza -n lumini colorate sub o salcie plangatoare,perechi de buze ce se-mpreuneaza-nfiorate intr-un dans al iubirii .Nimic in jur.Doi ochi, cu sclipiri de verde curat ma cer .Mainile-i-mi soptesc apasat  versuri dragi mie.Graiul lor nu e pe intelesul lumii.
Ma gandesc ca de-am fi avut aripi ,am fi zburat!
Si ma veselesc la gandul zborului din visele copilariei mele si ma gandesc la" Zburatorul" lui Eminescu si iar la Astrul meu .Si ma-ntristez de trecerea timpului .Si chiar nu stiu cand am uitat sa zbor.
Aprind lumina.
Umbrele dispar intotdeauna odata cu rasaritul soarelui dar gandul intunecat al uitarii e inca acolo,pe el doar lumina prezentului il poate stinge.

De ce?

De ce oare zilele se scurg…

De ce viata-mi pare un etern  amurg

De ce pruncii nu mai cred in zine

De ce nu mai cred in rugaciune
De ce nu mai vad tineri zimbind

De ce vad batrinii azi cersind

De ce oare oamenii isi vand

Suflete pe-un petic de pamant

Semn de intrebare la sfarsit de gind