Sa nu uitam de Martisor !

        La inceput a fost un banut. Apoi o ghinda, un nasture, un lemn usor mestesugit ori o moneda gaurita de care se legau doua fire impletite - una alba si alta neagra. In timp, rosul a luat locul negrului. Iar de la moneda s-a ajuns la forme diferite, ciudate ori haioase. Chiar si alte cadouri sunt acum legate cu snurul de martisor.
       Martisoarele se daruiau, se primeau si se purtau pana cand se zarea primul arbust inflorit. Atunci se prindea martisorul pe o ramurica inflorita ori pe un trandafir. Altii purtau martisorul pana ce soseau berzele, cand il aruncau dupa ele, spunand: “Na-ti negretele si da-mi albetele!”. In unele zone se purta pana la Florii, in altele pana de Sfantul Gheorghe sau pana la Armindeni, de 1 mai. De fapt, se poarta pana cand intreaga natura se revigoreaza, pana dam jos hainele groase.
Cu moneda de la martisor se cumpara vin rosu, care se bea pe iarba, de Armindeni, ca oamenii sa fie sanatosi peste an.

       Daruim martisoare pentru a arata ca ne pasa de cei din jur, pentru a arata ca tinem la cineva, ca iubim. Ne-am obisnuit insa ca barbatii sa daruiasca femeilor, iar copiii - celor mai in virsta. Doar in unele zone din Moldova - in nord - fetele daruiesc baietilor, urmind ca ele sa primeasca daruri de 8 Martie. Insa, indiferent cine da si cine primeste, un lucru este cert: inceputul primaverii este si va ramine un prilej de a darui, de a arata celor din jur ca ne pasa de ei.