Trec mereu grabita, incruntata, cu trupul ascuns in vesminte cenusii .Zimbetu-mi moare intotdeauna inainte de rasaritul soarelui.Vedenii ma ispitesc mereu sa-ntorc capul .Tresar mult.Gindurile–mi rodesc iluzii verzi ce-mi risipesc belsugu-n inchipuiri calde.Nu mi-e teama ca voi seca intr-o zi si voi cersi de la altii.Inauntrul sufletului meu cineva a adus lumina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu