joi, 9 iunie 2011

Gand de noapte


Marchez in gand primii pasi ,incercand sa calc mereu pe acelasi urme .
Timpul imi roade imaginatia .Prea putine ganduri mai ma duc la tine .
Sting lumina si-ncep sa bajbai pe intuneric .Peretii presarati de lumini,imi par pictati.
Undeva intr-un colt doua umbre tac imbratisate .
Gandu-mi zboara la eternul doi, pe-o faleza -n lumini colorate sub o salcie plangatoare,perechi de buze ce se-mpreuneaza-nfiorate intr-un dans al iubirii .Nimic in jur.Doi ochi, cu sclipiri de verde curat ma cer .Mainile-i-mi soptesc apasat  versuri dragi mie.Graiul lor nu e pe intelesul lumii.
Ma gandesc ca de-am fi avut aripi ,am fi zburat!
Si ma veselesc la gandul zborului din visele copilariei mele si ma gandesc la" Zburatorul" lui Eminescu si iar la Astrul meu .Si ma-ntristez de trecerea timpului .Si chiar nu stiu cand am uitat sa zbor.
Aprind lumina.
Umbrele dispar intotdeauna odata cu rasaritul soarelui dar gandul intunecat al uitarii e inca acolo,pe el doar lumina prezentului il poate stinge.

2 comentarii:

  1. Frumoasa fluturare de aripi noptatice ale gandurilor calatoare.De la copilarie pana la maturitatea tarzie,suntem niste zburatori peste norii alb-rozalii ai imaginatiei si peste muntii
    sufletelor.Noaptea ne este doar un prieten apropiat,avand grija de secretele noastre chiar mai bine decat noi insine.
    O reala placere lectura randurilor tale,de fiecare data surprinzatoare prin candoare si poezia ascunsa in ele.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumiri la fel de calde ca si gandurile tale scrise mai sus .
    (pentru tatookis)

    RăspundețiȘtergere