joi, 14 iulie 2011
Noi,goi
Trecem tacuti prin viata prea singuri prea stingheri
privim mereu in urma tanjind prizonieri
cladind din ochi mansarde cu asteptari in doi
scaldand mereu privirea in reci,albastre ploi .
Pierduti pe alte drumuri cu suflete-n uitari
ingenunchiati de grija ,ucisi de nepasari
purtam murdari pacatul cu iz de lumanari
privind inspre lumina catand spre cer iertari.
Ne plangem existenta prea lasi , prea seci, prea goi
e poate mult mai simplu sa spui ca ai nevoi
si sa intinzi doar mana sa stai si sa astepti
ca poate-o sa se-astearna in palma-ti noua vieti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
frumos:)
RăspundețiȘtergerece :(frumos.
RăspundețiȘtergereintradevar metafizic..hm,voi fecioarele aveti talent la asa ceva
RăspundețiȘtergere